Întrebări frecvente

Ecografia transvaginală reprezintă cea mai utilizată investigație imagistică din sfera ginecologică, deoarece permite diagnosticarea rapidă a unei game extinse de afecțiuni, procedura fiind complet neinvazivă, neiradiantă, rapidă și nedureroasă. Medicul ginecolog va recomandă efectuarea acesteia tuturor femeilor care necesită o evaluare a organelor genitale interne(uter, ovare, trompe uterine, col,vagin), precum și a vezicii urinare.

Prin intermediul ei se obțin informații cu privire la dimensiunea, poziția, forma și structura uterului și a anexelor uterine, existența unor modificări structurale ale organelor genitale interne (chisturi ovariene, endometrioză ovariană sau pelvină, fibroame uterine, boli inflamatorii pelvine, polipi endometriali sau cancere ovariene, uterine).

Efectuarea ecografiei transvaginale se recomandă dacă pacienta prezintă:

• Durere pelvină în afara/ in timpul menstruației;

• Durere în timpul sau după contactul sexual;

• Tulburări ale ciclului menstrual;

• Sângerări vaginale intermenstruale/abundente menstruale;

• Secreții vaginale abundente;

• Infertilitate;

• Sângerări apărute la femeile aflate în postmenopauză;

• Pentru evidențierea și monitorizarea unei sarcini;

• Necesitatea urmăririi post-terapeutice (avort medicamentos);

• Dorința inserării unui sterilet.

Colposcopia este o procedură simplă, rapidă, de examinare vizuală directă a tractului genital inferior (col, vagin, vulvă), care se realizează cu ajutorul dispozitivului numit colposcop, ce permite obținerea unei imagini mărite de 6-40 ori, în funcție de tipul aparatului. Este o investigație nedureroasă, atraumatică, neiradiantă, ce poate fi efectuată și femeilor gravide.

În timpul procedurii se utilizează soluții speciale pentru a evidenția leziunile existente; în funcție de rezultatul examinării se pot recolta mici fragmente de țesut pentru examen histopatologic (biopsie).

Rezultatul colposcopiei se emite imediat, fiind esențial în evaluarea leziunilor precanceroase ale colului uterin, pentru ghidarea diagnosticului și tratamentului; nu există efecte secundare asociate acesteia.

👉🏼  Rezultate ale testului Babeș-Papanicolau modificate / anormale

👉🏼  Test HPV pozitiv (în special pentru tulpini cu risc înalt), cu suspiciune de leziuni

👉🏼  Leziuni vizibile la nivelul colului, vaginului sau vulvei

👉🏼  Sângerări după contact sexual / neasociate cu menstruația

👉🏼  Prezența condiloamelor genitale sau a polipilor cervicali

👉🏼  Inserarea unui sterilet

👉🏼  Monitorizarea tratamentelor conservatoare pentru leziuni precanceroase, polipi, leziuni chimice. Colposcopia este o componentă esențială în diagnosticarea precoce a cancerului de col uterin, datorită posibilității de a mări optic leziunile, de a le evidenția prin utilizarea unor soluții, de a vizualiza vascularizația anormală a colului și de a efectua o biopsie țintită, sub control optic de finețe.

              Ele sunt investigații complementare, nu se exclud reciproc, deoarece vizualizează țesutul mamar prin metode diferite.

     👉🏼    Mamografia este metoda principală de examinare a sânului la femeile de peste 40 de ani, fiind investigația de screening pentru cancerul mamar de la această vârstă. Ea folosește raze X în doze mici, pentru a crea o imagine a structurii țesutului mamar. Marele său avantaj este capacitatea de a detecta microcalcificări, ce pot fi primul și singurul semn al unui cancer în stadiu foarte incipient. Mamografia cu tomosinteză (3D) oferă imagini superioare ale secțiunilor sânului.

     👉🏼   Ecografia mamară se folosește prioritar la femei sub 40 de ani, când structura sânului este densă radiologic și mamografia are o eficiență redusă. Este lipsită de riscuri, nefolosind radiații, ci ultrasunete. Uneori se efectuează după mamografie, la peste 40 de ani, pentru a clarifica anumite structuri incerte. De asemenea, în sarcină și alăptare este investigația de elecție; este excelentă și pentru evaluarea implanturilor mamare. Mai nou, ecografia ABVS oferă o imagine volumetrică completă a glandei mamare (3D/4D), fiind extrem de utilă în detectarea cancerului mamar acolo unde mamografia clasică poate avea limite din cauza unui sân dens și unde uneori este recomandat RMN.

👉🏼 Tratamentul substitutiv hormonal (TSH) este folosit pentru ameliorarea simptomelor asociate menopauzei, prin înlocuirea hormonilor pe care organismul nu-i mai poate produce în cantitate suficientă.

👉🏼 Aproximativ 80% dintre femeile aflate la menopauză se confruntă cu bufeuri, transpirații nocturne, disfuncții sexuale, depresie, schimbări emoționale, iritabilitate, insomnie, dureri de cap, oboseală necorelată cu activitățile zilnice, tulburări de concentrare, dureri osteoarticulare, piele uscată, infecții urinare repetate, chiar incontinență urinară. Există, de asemenea, o tendință către creșterea masei grase, cu depunerea ei cu precădere la nivel abdominal, dar și scăderea masei musculare, precum și pierderea densității osoase, ce poate duce la osteoporoză.

👉🏼 Pentru toate aceste motive, TSH aduce reale beneficii, fiind indicat mai ales pentru ameliorarea simptomelor moderate și severe descrise mai sus. Cheia succesului o oferă totdeauna evaluarea raportului risc/beneficiu, analizând individual istoricul medical, factorii de risc, vârsta la care s-a instalat menopauza, contextul ( spontan sau în urma unei intervenții chirurgicale).

👉🏼 Totuși, femeile cu antecedente de accident vascular cerebral, boli de inimă, cancer de sân, sângerări vaginale inexplicabile, boli hepatice, tromboze venoase profunde, sunt sfătuite să nu apeleze la TSH, ci la terapii alternative. Astfel, acesta devine un tratament personalizat, în care consultul de specialitate și investigațiile inițiale adecvate vor orienta luarea celei mai bune decizii privind administrarea TSH, momentul inițierii lui, durata acestuia, formele de administrare, asocierile hormonale sau monoterapia, monitorizarea pe parcursul folosirii lui.

CONCLUZII

👉🏼 TSH reprezintă o opțiune de tratament potrivită pentru persoanele care doresc să-și recapete vitalitatea și să-și îmbunătățească experiențele intime în timpul menopauzei. Fiecare persoană care se confruntă cu astfel de probleme trebuie să evalueze cu atenție beneficiile acestei terapii în raport cu riscurile existente.

De aceea, un consult de specialitate este recomandat pentru a afla care sunt cele mai bune opțiuni pentru fiecare persoană.